9. Egoul

Cum poate fi atunci creatorul un „Dumnezeu al iubirii”?

Aceasta este una dintre neînțelegerile și credințele greșite pe care aș dori să le spulber. Scopul meu este ca toți oamenii să ajungă să înțeleagă că: întregul univers are, la bază și la temelia tuturor lucrurilor, Forța Divină a Vieții, care inspiră și respiră prin întreaga creație. Este Echilibrul ascuns, dar puternic, din care toate lucrurile au luat ființă, formă și chip.

Este „spațiul oamenilor de știință” în care se desfășoară „Mișcarea și legătura dintre particulele electrice”. Este atât „baza existenței” impenetrabilă și veșnic necunoscută, cât și Sursa ascunsă a întregii substanțe a tuturor lucrurilor din univers.

Ego-ul este instrumentul Creativității Divine pentru a produce individualitate din UNITATEA PROPRIEI SALE FIINȚE.

Ceea ce urmează să spun va fi contestat cu vehemență de oamenii voștri de știință – cu toate acestea, mă refer la sufletele acelor ființe „pământene” al căror intelect este suficient de evoluat pentru a dezbate și a decide asupra unui curs de acțiune și – chiar și cu o înțelegere doar parțială – pentru a răspunde intuitiv și inteligent la ceea ce se întâmplă în mediul înconjurător. Aceste entități ale tuturor speciilor mai avansate sunt geniul speciei lor. Nu judecați dezvoltarea interioară a niciunei specii, umane sau de altă natură, după corpurile lor fizice exterioare. Toate ființele vii sunt individualizate din aceeași Viață Divină.

Unele psihicuri sunt capabile, prin câmpurile lor mentale/emoționale din ce în ce mai spiritualizate, să privească dincolo de conștiința ego-ului și să se angajeze în acte de bunăvoință și de grijă față de aproapele, care nu pot proveni decât din impulsurile sufletului, inspirate de Realitatea Divină. Prin urmare, ar trebui să se acorde cel mai mare respect și considerație tuturor ființelor vii.

Acolo unde specia a evoluat până la punctul de a formula idei și gânduri clare și de a le transpune în sunete și cuvinte – iar dezvoltarea spirituală a psihicului poate pătrunde în conștiința ego-ului – psihicul începe să pună întrebări:

„Este asta tot ce există în viață? Care sunt scopurile vieții noastre?” etc.

Atunci când se întâmplă acest lucru, sufletul începe să impresioneze psihicul cu o nevoie urgentă de a ajunge la Sursa Ființei sale, despre care instinctiv știe că există și că este adevăratul său cămin și loc de odihnă. Dorința ascunsă, dar continuă, a sufletului de a se reuni cu Sursa sa de Ființă poate fi acum simțită de către psihic.

Dacă există oameni care nu ajung niciodată la această dezvoltare vitală în viața lor, aceasta se datorează faptului că procesele mentale/emoționale ale ego-ului lor sunt atât de puternic orientate spre exercitarea inteligenței și a rațiunii, încât atunci când alți oameni pun întrebări precum : ‘Cum a început viața? Există Dumnezeu?

Cum a fost proiectat și creat un univers atât de minunat?”, ego-ul celui care nu caută și nu crede este conștient doar de propria omnipotență și își propune să infirme existența unei dimensiuni superioare din care Pământul ar fi putut lua formă. El respinge vocea sufletului transmisă prin intermediul psihicului și, cu fiecare argument, se înglobează tot mai ferm în percepțiile lumii materiale și vizibile, care reprezintă singura lor siguranță.

Prin urmare, sufletul rămâne încarcerat în lanțurile electrice/magnetice mentale/emoționale ale ego-ului, iar mintea umană rămâne convinsă că nu există suflet – că dimensiunea terestră a existenței și forța vitală fizică sunt singurele realități.

Citește și: Forța vieții/energia personală ; Diferența dintre suflet și psihic

Vă așteptăm și pe canalul de YouTube: Marea Trezire