Din acest motiv, am venit prin intermediul acestor Scrisori pentru a vă ajuta să înțelegeți exact ceea ce vă blochează în condițiile actuale, a căror oroare era de neimaginat pentru mintea umană acum un secol.
Acum sunt pe cale să vă explic mai pe larg EGO-UL ÎN MOMENTUL CONCEPȚIEI VOASTRE, în timpul actului sexual, în timp ce conștiința tatălui vostru se ridica, prin intermediul coloanei vertebrale, tot mai sus, până în vârful capului, iar tensiunea creștea spre punctul culminant, conștiința tatălui vostru a atins pentru scurt timp CONȘTIINȚA DIVINĂ, creând un punct de aprindere, o mică explozie, pe care a trăit-o ca orgasm, iar apoi o infuzie de CONȘTIINȚĂ DIVINĂ a fost impregnată în sperma sa, pentru a da viață ovulului mamei.
Momentul unirii cu femeia și explozia de tensiune în bărbat în momentul orgasmului, reeditează momentul Big Bang-ului, când UNITATEA „Tată-Mamă- Constiință” a explodat în energii separate și primele particule electrice și „materie” aleatoare au luat formă. „Conștiința Tatălui” a furnizat energia „activității și momentum-ului”, iar „Conștiința Mamei” a furnizat „conexiunea” pentru a da formă și substanță particulelor electrice.
Acestea sunt IMPULSURILE PRIMARE, care dau viață și formă bărbatului și femeii.
Vreau să înțelegeți că creația nu este o creație a ‘materiei’ îmbibată cu conștiință. Creația este forma vizibilă a IMPULSURILOR PRIMARE trasate și legate în forme și entități individuale, toate exprimând diferite fațete și combinații ale IMPULSURILOR PRIMARE într-o multitudine de moduri. Prin urmare, IMPULSURILE PRIMARE sunt Realitatea despre care ochii, urechile, mirosul, tactul vă spun că sunt „materie” solidă, dar care sunt de fapt IMPULSURI DE CONȘTIINȚĂ individualizate pentru a fi experimentate, înțelese intelectual și apreciate emoțional.
În momentul concepției, când sperma se unește cu ovulul și are loc o împerechere, cromozomii de conștiință masculini se leagă cu cromozomii de conștiință feminini. Aceasta este o uniune fizică între conștiința spermei tatălui vostru și conștiința ovulului mamei, alimentată de Divinitate. Astfel, cromozomii conștiinței masculine și feminine poartă amprenta ADN-ului genetic de la ambii părinți. Momentul uniunii fizice a spermatozoidului și ovulului se desfășoară pe două niveluri de creativitate.
Infuzia de CONȘTIINȚĂ DIVINĂ a devenit SUFLETUL tău întruchipat în uniunea conștiinței umane a spermatozoidului și ovulului. A fost creată fizicalitatea, alimentată de „Conștiința Tată-Mamă-Viață”, care a controlat activitatea și legarea celulelor conștiente, producând creșterea și dezvoltarea treptată a corpului vostru fizic – care este de fapt conștiința făcută vizibilă la fiecare nivel al ființei voastre – și nimic altceva.
Sufletul tău a rămas ca o „flacără” (metaforă) inviolabilă a „Tatălui-Mamă- Constiință de Viață”, adânc înrădăcinată în cadrul impulsurilor fizice ale:
ACTIVITĂȚII ATRACȚIE – RESPINGERE
Acestea au devenit individualitatea și personalitatea ta pământească.
PȘIncorporate în IMPULSIILE de VIAȚĂ transcendente ale „Conștiinței Divine Tată-Mamă”, aceste impulsuri de conștiință au preluat acum procesul de creare a conștiinței tale fizice și au devenit forța motrice din spatele personalității tale. Împreună, ‘Atracție-Respingere’ au lucrat pentru a construi celulă conștientă cu celulă conștientă, în conformitate cu specificațiile conștiinței conținute în moleculele de ADN ale conștiinței. Atât personalitatea, cât și corpul sunt produsul acestor impulsuri umane de „Activitate Atracție-Respingere”. În timp ce CONȘTIINȚA UNIVERSALĂ rămâne pentru totdeauna în echilibru în spațiu și, prin urmare, nedetectabilă – în același spațiu, în frecvențele de vibrație, impulsurile primare de „Activitate -Atracție-Respingere” lucrează împreună în dimensiunea vizibilă, apărând simțurilor voastre sub forma electro- magnetismului.
Atât CONȘTIINȚA UNIVERSALĂ, cât și sufletul tău, rămân netulburați în liniștea și calmul echilibrului din spațiu. Creativitatea conștiinței pământești are loc în cadrul spațiului și timpului și a frecvențelor variabile de vibrație ale conștiinței materializate.
Prin urmare, voi luați o formă vie și continuați să existați în cadrul a două dimensiuni. O dimensiune este Nevăzută, CONȘTIINȚA DIVINĂ – iar cealaltă dimensiune vizibilă este tot ceea ce ființa umană vie poate simți sau înțelege până când dezvoltarea spirituală ridică frecvențele de vibrație ale conștiinței sale umane în planul spiritual și o licărire de înțelegere pătrunde în conștiința sa terestră. Pe măsură ce acest proces de iluminare treptată avansează, conștiința umană înălțată lucrează apoi în mod conștient atât în dimensiunea nevăzută, cât și în cea vizibilă.
Cu cât sunt mai înalte frecvențele de vibrație ale conștiinței individualizate, cu atât mai înalte și mai perfecte sunt formele create în minte – cu cât sunt mai joase frecvențele de vibrație, cu atât mai departe de Perfecțiunea Universală a Iubirii sunt formele create în mintea individualizată, posedată în întregime de unitatea ego-ului.
EGO-ul preia controlul asupra fătului în curs de dezvoltare din momentul unirii dintre spermă și ovul. Noua ființă mică a devenit un „eu”, simțind imediat satisfacție și insatisfacție în uter în funcție de sentimentul său de confort sau disconfort și de ceea ce se întâmpla cu mama.
Când te-ai născut, instinctele tale de supraviețuire, imprimate de cunoașterea profundă și primordială a „ființei create”, încorporată în fiecare celulă vie a corpului tău, te-au determinat să respiri și să conștientizezi un gol emoțional și o privare, la despărțirea ta de confortul uterului care te înconjura, care a fost apoi resimțită ca un gol fizic și o nevoie de hrană fizică.
Astfel s-a născut strigătul ego-ului tău.
Atunci când plângeai, mama îți oferea hrană, care era profund satisfăcătoare – atât fizic, cât și emoțional. Când nevoile tale au fost pe deplin satisfăcute, ai putut aluneca înapoi într-o stare de echilibru în somn.
Când v-ați trezit din starea de echilibru, ați simțit un sentiment de nesiguranță (echilibrul fiind acum împărțit în conștiința mentală și emoțională), v-ați amintit că mama și laptele au creat o satisfacere a nesiguranței nevoii, și astfel, din nou, ați plâns. Nevoile tale au fost satisfăcute.
La fel s-a dezvoltat și impulsul ego-ului tău.
Uneori, plângeați și se stabilea omenește că nu era încă ora de hrănire și ați fost lăsați să plângeți o vreme. Acest lucru v-a făcut să conștientizați faptul că nevoile nu sunt întotdeauna satisfăcute imediat și că va trebui să vă adaptați. Fie alegeați furia și plângeați mai viguros – fie intrați în acceptare. Alegerea reacției tale a depins de caracteristicile ” ego-ului” imprimate în conștiința ta la naștere.
Niciuna dintre formele de ego nu trebuia condamnată sau judecată. Ele erau rezultatul natural al factorului creator al Ego-ului care asigură INDIVIDUALITATEA.
Așa cum am explicat în ultima mea Scrisoare, EGO-ul este: GARDIANUL INDIVIDUALITĂȚII
Dacă nu ați avea acest impuls înnăscut de a „plânge” pentru ceea ce doriți să vă facă fericiți sau de a respinge ceea ce vă întristează, v-ați afla într-un spațiu al neantului.
Dacă nu ai fugi atunci când te confrunți cu un pericol sau dacă nu ai cere ajutor atunci când ești în pericol – ai putea muri. Dacă nu ai fi plâns – „cerut” mâncare – atunci când te-ai născut, ai fi putut muri de foame.
Dacă nu ați fi primit laptele mamei și nu ați fi mângâiat-o cu căldură, s-ar putea să nu fi dezvoltat niciodată o legătură strânsă de afecțiune cu ea.
Fără acțiunea EGO-ului nu ar exista creație, individualitate, satisfacerea nevoilor, protecție, căldură și dragoste umană.
Fără impulsul Eu-lui, nu ar exista nici autoapărare, nici autoprotecție, nici supraviețuire.
Cu toate acestea, impulsul EGO -ului – în primul rând „eu-ul” individual, este imprimat doar cu nevoia de SATISFACERE DE SINE și de SUPRAVIEȚUIRE.
În copilărie, „Eu-l” Ego-ului este guvernat de simpatii și antipatii, de dorințe și de respingerea a ceea ce nu este dorit și de obiceiuri formate prin repetarea constantă a sentimentelor. Se formează obiceiuri proaste sub forma unor reacții inacceptabile ale ego-ului la experiențele personale și la mediul înconjurător, iar acestea sunt, la rândul lor, imprimate în inconștient – sau în subconștient – și rămân ascunse. Cu toate acestea, ele izbucnesc în modele de comportament repetat atunci când „memoria” circumstanțelor și modurilor de comportament anterioare le aduce în mod inconștient în minte.
Acum, mintea subconștientă și mintea conștientă încep să lucreze împreună pentru a dezvolta personalitatea. O mare parte din comportament devine un „comportament condiționat” și foarte greu de eliminat. Atunci când persoana este programată în mod inconștient cu obiceiuri puternice de gândire și comportament egocentrice și egoiste – și întâmpină dificultăți în a trăi în armonie cu ceilalți – acea persoană se adresează unui psiholog pentru a primi ajutor în dezlegarea complexității problemelor mentale/emoționale.
Până când Adevărul meu de Existență nu va fi pe deplin înțeles și principiile dătătoare de viață nu vor deveni liniile directoare consecvente ale obiceiurilor de gândire și ale răspunsurilor la experiențele vieții, durerea și suferința care decurg din îngăduința ignorantă a impulsurilor ego-ului vor persista.
Biserica descrie această dificultate umană ca fiind o „ispită a Satanei”. Nu este vorba de așa ceva. Este un proces natural provocat de reacțiile necontrolate la viață, alimentate de impulsul Ego-ului, al cărui unic scop este de a aduce individului fericire și mulțumire, împlinirea nevoilor – sau – intimitate, independență, securitate, pace, toate îndreptate spre SUPRAVIEȚUIRE.
Trebuie să înțelegem că nu există nimic rău în ceea ce privește impulsul ego- ului. Este instrumentul necesar al creației. Individul însuși este cel care provoacă dezechilibrele în viață, permițând conducerii ego-ului să dețină controlul deplin asupra personalității sale, fără să se gândească sau să țină cont de ceilalți oameni.
Nici acest lucru nu trebuie judecat sau criticat, deoarece persoana posedată de impulsul ego-ului nu cunoaște un alt mod de a gândi sau de a acționa în cadrul dimensiunii pământești.
Copilul nu știe nimic despre autocontrol în afară de ceea ce este predat de părinți și de profesorii de la școală. Prin urmare, greșelile pe care le face în a răspunde la viață și la suișurile și coborâșurile acesteia, nu pot fi acceptate decât cu bunăvoință de către părinți și profesori, deoarece copilul nu înțelege ce îl conduce.
Dacă vrea ceva – el VREA ceva imediat și se întreabă de ce nu ar trebui să aibă acel ceva. Nu există nimic mai mult în mintea lui decât atât. Vede ceva care îi place – îl vrea.
Este o cruzime să îi spui unui copil în mod grosolan: „Nu, nu poți avea acel lucru”, întregul său sistem este insultat și agresat. Încă din fragedă copilărie, procesul de instruire trebuie inițiat prin logică și reasigurare – afirmându-i dreptul de a se simți în siguranță în mediul său. Sentimentul său de siguranță trebuie dezvoltat prin explicarea modului corect de a-și exprima dorințele.
Iubirea – nu iritarea sau furia, trebuie să aleagă cuvintele care îi spun copilului de ce nu poate avea ceea ce își dorește. Copilul va auzi mesajul atunci când este dat cu dragoste. Atunci când este transmis cu mânie, acesta îi trezește cele mai profunde impulsuri ale ego-ului său și începe să ia forma resentimentelor – evidente sau ascunse sau a unui sentiment de frustrare profundă care pătează ego-ul, reducând sentimentul natural de valabilitate interioară al copilului. Un copil are nevoie să posede acest sentiment de valabilitate personală și nu ar trebui să fie supus sau distrus.
Este nevoie ca părinții sau profesorii să sublinieze, foarte clar, că și ceilalți oameni din lume au nevoile lor, drepturile lor la bunurile lor, dorința lor de pace și plăcere. Nimeni, nici măcar un copil – sau un adult – nu are dreptul de a supăra o altă persoană pentru a-și obține propria satisfacție!
Dacă un alt tânăr îl lovește pe copil și îl face să plângă, este firesc ca unitatea ego-ului să vrea să riposteze – el este programat să se apere împotriva celuilalt copil.
Este necesar ca părinții și profesorii să atragă atenția că o „răzbunare”, în caz de conflict, nu face decât să agraveze situația, aducând mai multă durere fiecărui copil și, din acest motiv, „răzbunarea” este complet inutilă.
Mai bine să RÂZI și să te întorci din drum. Și decât să permită ca iritarea și durerea din minte să continue, mai bine să ducă problema la CONȘTIINȚA DIVINĂ în rugăciune și să ceară ca durerea să fie îndepărtată din conștiința lui și să caute un mijloc de împăcare.
Un copil ar trebui, de asemenea, să fie învățat să-și ia timp pentru a înțelege că și el și celălalt copil sunt în egală măsură copii născuți din Momentul Divin.
Atunci când un copil este receptiv din punct de vedere spiritual și poate face din această procedură de recunoaștere a înrudirii sale spirituale cu ceilalți copii și cu toate ființele vii, precum și a „drepturilor celorlalți egale cu ale sale”, o obișnuință, el va fi primit cel mai mare dar spiritual posibil. În acest fel, este slăbit impulsul egoului prin aplicarea practică zilnică a iubirii inspiraționale, în timp ce „eu”-ul central al copilului rămâne puternic și încrezător în sine.
Copilul ar trebui să fie învățat beneficiile râsului, pe care le voi descrie și explica într-o Scrisoare ulterioară. Prin urmare, este absolut necesară o învățătură pricepută și pătrunzătoare pentru a conduce copilul spre o apreciere a drepturilor celorlalți oameni – EGALE CU DREPTURILE PROPRII.
Aceasta este legea spirituală care ar trebui să domine acasă și în clasă. Orice altă lege după care să se judece circumstanțele, este defectuoasă și lipsită de echilibru.
Cea mai bună învățătură se va baza nu pe voința profesorului – atitudinea „pentru că așa spun eu” – ci pe o referire sistematică, în orice împrejurare, la „iubirea fraternă” și la drepturile egale ale celorlalți.
În același timp, un copil nu trebuie îndoctrinat în „sacrificiul de sine”, deoarece acest tip de grijă trebuie să fie voluntar și să se nască doar din percepțiile și obiectivele spirituale ale individului.
Sacrificiul de sine se naște din iluminarea spirituală, dintr-un drum mai înalt de urmat, din negarea micului eu pentru a îndepărta barierele egoului care obstrucționează armonizarea cu universalitatea Conștiinței Divine. Adevăratul sacrificiu de Sine luminat, aduce o conștiința spirituală pe culmile bucuriei. Nu există niciun sentiment de pierdere sub nicio formă.
Pentru a descrie mai bine realitatea sufletului și a ego-ului, vreau să vă împreunați mâinile, cu vârfurile degetelor atingând vârfurile degetelor celeilalte mâini și încheieturile mâinilor una lângă alta, lăsând un spațiu între mâinile împreunate, înformă de cupă.
Mâinile voastre reprezintă „cochilia conștiinței umane” a unei persoane – ego- ul.
SPAȚIUL reprezintă corect SUFLETUL născut din ‘Tatăl-Mamă-Constiință-Viața’ în momentul conceperii voastre. În timp ce pentru simțurile umane pare a fi „nimic”, este, de fapt, o ramificație a TOTULUI și a ÎNTREGULUI din CONȘTIINȚA DIVINĂ, din care au luat formă toate lucrurile create. Mâinile tale cu spațiul dintre ele reprezintă „Eu”.
Mâinile tale dreaptă și stângă reprezintă două forțe puternice ale impulsului magnetic al ego-ului. Ele reprezintă forțe de „atracție-respingere, dar în același timp, pe bună dreptate, ele sunt reprezentarea fizică a energiilor fizice cunoscute de știință sub numele de magnetism – „atracția și respingerea”.
Indepărtați mâna dreaptă de cealaltă și vizualizați că folosiți această mână dreaptă pentru a ‘obține ceea ce vă doriți de la viață’. Ea reprezintă, de asemenea, ceea ce conștiința ta umană percepe ca fiind atitudinea de ‘apucare’ față de viață.
Acordă timp acestui exercițiu și realizează pe deplin că mâna ta dreaptă reprezintă atracția magnetică, legătura, atracția, gravitația evidentă în întreaga natură. Ea este sursa tuturor „așteptărilor” și „dorințelor”. Este impulsul magnetic care este întotdeauna îndreptat spre obținerea a ceea ce este necesar sau foarte dorit și plăcut în viață. Acest impuls magnetic este „destinat spiritual” pentru a fi direcționat spre scopuri constructive. A obține, a deține, a construi, a realiza.
Dacă nu ar exista alți oameni sau ființe vii în lume, impulsul magnetic ar putea avea o influență deplină într-o personalitate și nu s-ar face niciun rău.
Doar atunci când trebuie să se țină cont de „alți oameni” sau de ființele vii sau de persoanele și bunurile altor persoane, atunci „impulsul magnetic necontrolat de a atrage, aspira, lega, ține, poseda” devine o boală a personalității, dacă nu este echilibrat în mod egal cu nevoile tuturor celorlalte ființe vii.
Întoarceți mâna la locul ei inițial – în cupă cu mâna stângă.
Acum trageți înapoi mâna stângă și vizualizați că această mână reprezintă „impulsul magnetic” de a respinge, îndepărta, pedepsi sau apăra de orice intruziune neautorizată asupra proprietății sau posesiunilor voastre sau de orice atac asupra caracterului, familiei sau muncii voastre. Această mână stângă reprezintă „impulsul magnetic de respingere” care este „destinat spiritual” să vă asigure intimitatea și să vă salveze viața. Este o armă legitimă atunci când este în joc supraviețuirea ta fizică sau emoțională – cu condiția să ții minte întotdeauna că fiecare acțiune a ta este o amprentă electro-magnetică a activității atracție/respingere în conștiință care ricoșează și se exteriorizează în cele din urmă sub forma unui atac similar asupra sinelui.
Neplăcerea poate fi: o critică din partea părintelui, a profesorului, a angajatorului, iar cuvintele de autoapărare care vă vin în minte și vă sar din gură sunt cuvinte ale ego-ului, care exprimă auto-apărarea, reprezentând impulsul magnetic de respingere și repulsie. Și așa cum cuvintele de atac ale ego-ului tău se transformă în discursuri furioase, la fel și ego-ul criticului tău este amenințat în mod similar și se ridică și el în el/ea sub formă de cuvinte de autoapărare împotriva ta. Ceea ce ar fi putut începe ca o acțiune necesară și matură de „a semnala o anumită eroare și un mod mai bun de a face”, este frecvent văzut imediat de către un ego sensibil și egocentric, ca un atac personal. Ceea ce ar fi trebuit să fie un moment de creștere, se transformă într- un moment de conflict, furie, eventual lacrimi, resentimente continue și ostilitate reciprocă.
În astfel de moduri rapide, neașteptate și inutile, conflictul este generat în minte, exprimat în cuvinte – chiar și în acțiuni, și perpetuat prin resentimente și ură.
Amintiți-vă că fiecare activitate a minții – gândul mental și reacțiile emoționale de atracție și respingere – sunt toate energii conștiente de creativitate. Aceste energii ale conștiinței nu creează doar formele de ricoșeu neplăcute, ci dezvoltă direcția caracterului și chiar afectează relațiile în general și mediul înconjurător… și reduc vitalitatea corpului, conducând direct la o stare de rău fizic, la infecții virale sau la boli pe termen lung.
Calea superioară, atunci când sunteți atacați de orice fel – o cale care are doar repercusiuni constructive – este să vă amintiți că puteți apela instantaneu la CONȘTIINȚA DIVINĂ din care veți atrage protecție instantanee în orice eventualitate. Dar acest lucru este posibil numai dacă puteți trece dincolo de „impulsul magnetic de rezistență al ego-ului”, în asigurarea perfectă că CONȘTIINȚA DIVINĂ vă satisface orice nevoie.
Acum întoarceți mâna stângă în poziția inițială cu mâna dreaptă.
Realizați că, pe parcursul acestui exercițiu, SPAȚIUL dintre mâinile voastre a rămas SPAȚIU.
Nu a fost implicat în nicio activitate a mâinilor. La fel se întâmplă și cu SUFLETUL tău, atunci când ego-ul tău este ocupat la lucru, secundă de secundă, mereu și mereu în alertă pentru a-ți satisface nevoile și a te apăra de orice neplăcere. CONȘTIINȚA DIVINĂ a SUFLETULUI tău rămâne ascunsă, deși se află mereu în tine.
Când eram pe pământ, le-am vorbit oamenilor despre „Împărăția Cerurilor”. Am spus că se află în interiorul vostru. Și așa este. Este sufletul vostru. Este refugiul de echilibru al CONȘTIINȚEI DIVINE care v-a dat ființa ca viitor bărbat sau femeie.
Îmi doresc enorm de mult să pot să vă pun în minte o viziune amplă asupra SURSEI voastre de FIINȚĂ pentru a vă permite să percepeți puțin mai clar începuturile voastre – de unde ați venit.
De asemenea, trebuie să înțelegeți în orice moment că atunci când spun un cuvânt de descriere a CELUI CARE ESTE CU ADEVĂRAT NECUNOSCUT, eu însumi mă aflu în cele mai înalte și infinitezimale frecvențe de vibrație, la marginea MARELUI ECHILIBRU UNIVERSAL, din care toate lucrurile și-au tras ființa și au luat forma lor.
Dacă vă vorbesc despre un munte, vă va veni în minte o imagine, dar nu veți cunoaște imensitatea structurii sale, rezistența rocilor sale, prăpastiile, vârfurile și peșterile sale, zăpada care îl acoperă în toate anotimpurile, cascadele care se revarsă din piscuri atunci când ghețarii săi se topesc. Pentru ca voi să vă faceți o idee despre măreția muntelui, ar trebui să descriu în detaliu fiecare colțișor al acestuia. Chiar și după cele mai amănunțite explicații verbale, tot nu ați avea decât imagini mentale imaginare pe care să vă bazați. Tot nu ați CUNOAȘTE muntele.
Dacă vorbesc despre un uragan, vă pot aduce în minte – copaci încovoiați la pământ, îndoiți de vânturile uriașe, ziduri care se prăbușesc, căpriori rupți, cărămizi și acoperișuri care zboară, geamuri sparte, mașini răsturnate, copaci mari dezrădăcinați, dar nu veți cunoaște niciodată forța și zgomotul acelui vânt, prăbușirea zidăriei care cade, sau teroarea pe care o generează în inimile oamenilor care trebuie să o îndure, până când nu o veți trăi pe propria piele. La fel se întâmplă și atunci când încerc să vă descriu „ACEL CEVA” care a dat naștere întregii creații. Puteți doar să intuiți, nu să ȘTIȚI.
Abia după ce veți experimenta tot ceea ce am vorbit – pentru voi înșivă – veți începe să vă faceți o idee despre ceea ce încerc să vă spun. Prin urmare, nimeni care citește Scrisorile mele să nu se certe cu altul sau să nege adevărul a ceea ce vă învăț – sau să îmi respingă cuvintele – pentru că vă spun cu adevărat că nu puteți cunoaște pe deplin ceea ce nu ați experimentat.
Doar cei care mă vor urma în acceptare și credință în meditația zilnică, în curățarea conștiinței și în rugăciunea pasionată pentru iluminare, sunt cei care vor obține în cele din urmă viziuni din ce în ce mai profunde – apoi experiențe – a ceea ce creația însăși poate accesa – Conștiința Divină.
Citeste si: Constructia Universala si Constiinta Divina
Va asteptam si pe canalul de YouTube: Marea Trezire