8. Adevărul despre ”păcat”

De asemenea, trebuie înțeles că, de-a lungul secolelor, oamenii au perceput că anumite fațete ale comportamentului uman erau în detrimentul bunăstării celorlalți. Ei au fost martori la crime, la furtul soției și al bunurilor altuia, provocând multă durere și suferință în comunitate, făcând viața dificilă și, uneori, intolerabilă. S-a ajuns la concluzia că, cu siguranță, acest comportament trebuie să fie contrar voinței a ceea ce ei numeau „Dumnezeu”. Ei au dat acestui comportament numele de „păcat” și l-au numit „rău”. În cele din urmă, profeții lor au ajuns la concluzia că un astfel de comportament aberant trebuie să emane de la o forță „malefică” opusă lui „Dumnezeu” și au numit-o „Satana”.

Ei s-au amenințat și s-au pedepsit unii pe alții, crezând că „păcatele” sunt rele și că „Dumnezeul” lor îi va pedepsi pe oameni pentru greșelile lor unii împotriva altora. Acest comportament este practicat până în ziua de azi în biserici. Pastorii și preoții încearcă să controleze oamenii prin frică.

CONCEPTUL DE „PĂCAT” împotriva lui Iehova, Creatorul etern și infinit de puternic, a fost o metodă inteligentă și puternică de a controla alți oameni! Credințele bisericii sunt o parodie tragică a tot ceea ce am încercat să îi învăț pe oamenii din Palestina.

Moise a consacrat pentru prima dată credința în „păcat” și „pedeapsă” sub forma celor Zece Porunci.

Moise a spus că acestea i-au fost date de „Dumnezeu” și că, dacă israeliții le încălcau, ar fi trebuit să sufere pedeapsa – în unele cazuri, aceasta însemna moartea prin ucidere cu pietre. Ei au fost învățați că, încălcând Legile, israeliții ar fi păcătuit împotriva ‘Dumnezeului’ lor.

Adevărul exact este că Moise s-a dus pe munte pentru a se ruga pentru un mijloc prin care să-i controleze pe israeliții indisciplinați. Ca răspuns la această rugăciune – cele Zece Porunci i-au fost date în mod inspirat pentru a-l ajuta în sarcina sa de a-i aduce pe israeliți în siguranță în timpul șederii lor în deșert, cu un grad cât mai mic de tulburare.

Religioșii sunt fericiți să accepte și să creadă din toată inima într-un „Dumnezeu” care se presupune că l-a instruit pe Moise să se angajeze în proceduri agresive și masacre atunci când a cucerit „țara promisă”. Un pământ frumos și productiv a fost luat cu cruzime de la oameni care munceau din greu și care au fost uciși cu miile. Acest lucru a fost considerat drept un lucru corect de făcut, deoarece „Dumnezeu” le promisese un pământ frumos în care să se stabilească. Până în prezent, religioșii cred că, din moment ce „Dumnezeu” i-a vorbit lui Moise, trebuie să fie „Dumnezeu” cel care a decretat vărsarea de sânge care a urmat. Există multe descrieri oribile similare ale războiului și vărsării de sânge în Biblia voastră, considerate permise – drepte și corecte – pentru că se credea că „Dumnezeu” îi instruise să meargă la război – împotriva neamurilor.

Oare nu vedeți în istoria evreilor, impulsul EGO-ului galopant în care chiar și ‘Dumnezeu’ este ‘folosit’ pentru a-i scuti de vină? În momentele de mândrie de sine, a devenit permis și echitabil să ignore cele Zece Porunci și să se dedea la masacre în masă. Ei credeau că nu era vorba de niciun păcat, deoarece uciderea fusese ordonată de „Dumnezeu”. Ce „Dumnezeu”!

Nu înțelegeți, de asemenea, de ce a fost necesar să mă nasc în Palestina pentru a trăi printre evrei, în efortul de a-i ajuta să vadă că toate credințele și practicile lor tradiționale erau contrare naturii însăși a CONȘTIINȚEI DIVINE care le-a dat cu adevărat ființa?

De atunci, de-a lungul secolelor, oamenii s-au luptat cu conceptul de „păcat” și mulți oameni sinceri s-au întristat în legătură cu modul în care îl jignesc pe „Dumnezeu” și își cer iertare. Cu mult timp în urmă, ei au sacrificat animale fără număr în Templul din Ierusalim, pentru a-l liniști pe ‘Dumnezeu’ și pentru a spera să scape de efectele păcatului lor. De atunci, s-au scris nenumărate cărți pe această temă, exprimându-se durerea și groaza față de starea sufletelor oamenilor, căutând modalități de a-și schimba comportamentul, bătându-se cu biciul pentru a-și tortura carnea și a o face să plătească pentru greșelile sale în gânduri, cuvinte și fapte, iar multe dintre aceste cărți au fost aplaudate de „creștinii” din întreaga Europă și adăpostite în arhivele instituțiilor religioase.

Ele îi leagă pe oameni de personajul meu milenar de „Isus”, predicând „salvarea omului de pedeapsa pentru păcatele sale” prin moartea mea pe cruce. Așa cum am explicat în altă parte, aceste credințe sunt fizic imposibile și contrare faptelor creației. Nici o plată nu este extrasă pentru ‘păcat’ de către vreo ‘zeitate’ superioară. Acesta este un concept în întregime uman – și păgân. Orice vărsare de sânge, indiferent de descriere, în scopul unor ritualuri religioase, este păgână. Biserica creștină le-a prezentat adepților săi nimic mai puțin decât o versiune „glorificată” a păgânismului.

Atunci când oamenii îi fac pe alții nefericiți în orice fel, ei își creează propria lor viitoare „intoarcere”. Nu ca o răzbunare, ci ca o „activitate conștientă de creație”.

Prin urmare, este urgent ca aceste credințe în „păcat” și în „mântuirea prin moartea mea pe cruce” să fie combătute cu tărie – și înlocuite – cu înțelegerea spirituală care vă este dată în aceste Scrisori. Înainte de a părăsi acest subiect al doctrinelor religioase, vreau să precizez că unii căutători spirituali din cadrul bisericii creștine, de-a lungul veacurilor, și-au purificat suficient de mult conștiința pentru a deveni puternic conștienți de ‘Puterea’ pe care au numit-o ‘Dumnezeu’ și au ajuns să recunoască faptul că ‘Sursa Ființei’ nu este așa cum o învață Biserica. Dar numai câțiva oameni au fost suficient de evoluați spiritual pentru a depăși parametrii credințelor religioase și a simți pe deplin afluxul de „Putere”, deoarece marea majoritate a oamenilor nu pot concepe Adevărul decât în cadrul unei terminologii pământești.

Eu, CHRISTOS, trebuie să vă spun că, până în acest moment, niciunul dintre toți „sfinții” nu a întrezărit măcar, realitatea creației și adevărul din spatele comportamentului uman, așa cum vi-l prezint acum.

A venit cu siguranță momentul în care trebuie să vi se spună acum adevărul cu privire la „păcat” și la comportamentul uman și la ceea ce oamenii fac în prezent lumii și lor înșiși – cu condiția să fi abandonat complet miturile milenare ale doctrinei religioase și să fiți în prezent dornici, receptivi și bucuroși să vă deschideți complet inimile la realitățile existenței. Dacă nu sunteți niciunul dintre aceste lucruri, atunci ceea ce am de spus nu va avea niciun sens pentru voi.

Credeți-mă – nu puteți amesteca vechile voastre credințe religioase cu Adevărul Existenței. Dacă încercați să faceți acest lucru, puteți fi siguri că nu vedeți Adevărul, ci doar propria voastră adaptare a ceea ce credeți că ați obținut din aceste pagini.

Dacă continuați căutarea Adevărului Existenței, dar rămâneți într-o stare de convingere divizată, s-ar putea să continuați căutarea cu un mare cost pentru voi înșivă, sfâșiată de indecizie, teamă și o incapacitate continuă de a percepe adevăratul sens al noii învățături. Percepțiile voastre în curs de dezvoltare vor fi parțial întunecate de „mesaje” care provin din vechile condiționări ale minții voastre conștiente și subconștiente. Poate că nu vă dați seama de enormitatea unei astfel de probleme în acest moment, dar este o problemă imensă, deoarece convingerile voastre profunde actuale sunt adevărul vostru actual pe baza căruia vă construiți viața de zi cu zi. Ele sunt realitatea voastră.

Convingerile voastre și credințele pe care le aveți cu tărie pot fi complet iluzorii, dar dacă credeți pe deplin în ele în subconștientul vostru, ele devin absolut reale pentru voi. Oricât de atrăgătoare ar fi pentru atenția voastră orice idee nouă care vă contrazice convingerile, conștiința voastră va fi scindată și vă va produce un disconfort enorm – chiar angoasă.

Nu uitați – conștiința voastră este țesătura din care vă faceți viața. Această țesătură a conștiinței este baza fiecărui răspuns al vostru la fiecare lucru care se întâmplă în viața voastră mentală, emoțională și fizică. Conștiința voastră este realitatea voastră.

Această afirmație poate fi exprimată în două moduri, ambele reprezentând adevărul existenței voastre.

Conștiința ta îți creează realitatea, indiferent de faptele concrete ale vieții tale pământești. Atunci când oamenii credeau că Pământul este plat, le era teamă să se aventureze prea departe pe ocean, de teamă ca nu cumva vasul să nu cadă în prăpastie. Oamenii care credeau într-un pământ plat, trăiau în conformitate cu această credință.

Când Galileo a spus că Pământul este rotund, a fost considerat eretic, dar percepția sa despre „rotunjimea Pământului” le-a permis marinarilor să privească lumea cu alți ochi și să pornească la drum pentru a descoperi ce se află de cealaltă parte a oceanului. Pentru ca acest lucru să fie posibil, a fost nevoie de o schimbare a credinței lor.

Vă aflați într-o poziție similară în ceea ce privește aceste Scrisori. Acei oameni care le desconsideră și le ridiculizează sunt asemenea celor care credeau într- un pământ plat și se temeau să nu cadă în prăpastie dacă navigau prea mult spre vest sau spre est față de mediul lor cunoscut. Orizonturile lor erau grav limitate de credințele lor false.

La fel și orizonturile acelor oameni care cred că lumea este solidă sunt, de asemenea, sever limitate.

Zi după zi, ei se plâng și se întristează din cauza nenorocirilor care s-au abătut asupra lumii, crezând că nu există scăpare de ele.

Dar oamenii care pot înțelege și întâmpina Adevărul Conștiinței pe care îl ofer în prezent lumii, sunt asemenea celor care au perceput că se poate călători pe oceane fără limite în toate direcțiile, cu condiția să aibă voința de a porni într-o astfel de călătorie.

Prin urmare, starea voastră de conștiință este cel mai important considerent în viața voastră… nu relațiile, posesiunile sau poziția voastră în viață. Aveți grijă de conștiința voastră și binecuvântarea în toate aspectele vieții voastre va urma.

Prin conștiința voastră vă hrăniți cu iubire și armonie interioară, bucurie și frumusețe, chiar și pe străzile lăturalnice ale unei mahalale.

Cu o astfel de conștiință, vă veți vedea mutați de pe străzile mahalalei, într-un mediu în concordanță cu sinele vostru interior. La fel urcați și voi din circumstanțele neplăcute.

Din cele de mai sus, ar trebui să puteți vedea acum că numai voi creați „calitatea” lumii voastre interioare, indiferent dacă vă aflați în exterior într-o închisoare sau la comanda unei nave de luptă! Iar tu poți să îți îmbunătățești mediul înconjurător, radiind către acesta forța de viață care îți animă gândirea.

Și, din nou, conștiința ta este realitatea ta, – nu soțul sau soția, copiii, casa, grădina, bunurile, calificările, locul de muncă, prietenii. Căci, indiferent de locul pe care oamenii și bunurile tale îl ocupă în conștiința ta – bun sau rău – acest „loc” este doar percepția ta personală asupra lor. ‘Realitatea’ acestor oameni nu este cu adevărat cunoscută de nimeni. Nimeni nu are acces la bunătatea înnăscută ascunsă într-un caracter aparent negativ. Invers, nimeni nu poate bănui impulsurile și dorințele ascunse ale unei ființe umane aparent plăcute.

Viața voastră exterioară nu face decât să se răsfrângă asupra conștiinței voastre. Ea nu creează – nu poate crea sau determina răspunsurile voastre conștiente. Voi sunteți „creatorul” răspunsurilor voastre. Tipul tău de creație depinde în întregime de cele mai profunde percepții și credințe ale tale cu privire la existență.

Mai mult, puteți, în orice moment, să alegeți să vă desființați treptat lumea interioară din trecut pentru a crea un regat interior mai armonios, cu iubire, vitalitate și bucurie în creștere, deși „obiectele” exterioare – oameni sau bunuri – rămân aceleași. Puterea spirituală a „țesăturii conștiinței tale” va fi radiată în exterior și absorbită de oamenii, plantele, cărămizile și mortarul cladirii din imediata ta apropiere. Vor exista schimbări și îmbunătățiri certe în tot ceea ce intră în orbita voastră. Este destinul tău în această viață – sau în viețile viitoare – să ajungi la această realizare deplină și completă. Când o veți face, veți pune piciorul pe calea stăpânirii de sine și apoi veți avansa treptat spre a deveni un adevărat stăpân al lumii conștiinței voastre umane, întrepătrunse și asistate de CONȘTIINȚA DIVINĂ.

Eu, CHRISTOS, vă încredințez această Scrisoare. V-am pus în deplină cunoștință de cauză cu privire la unele dintre faptele importante ale creației care vă vor permite să transcendeți ego-ul – gardianul individualității voastre – și să vă întoarceți la UNIVERSALITATEA FIINȚEI din care ați venit cu adevărat. Aveți în mâinile voastre, mijloacele prin care puteți trece la Iubire necondiționată, Bucurie și Împlinire personală.

Amintiți-vă că am spus că tânjesc după progresul călătorului spiritual. Pe măsură ce vă deplasați pe calea pe care v-am trasat-o, vor exista momente de confirmare a faptului că sunt într-adevăr cu voi în călătoria voastră. Le vei vedea – păstrează-ți credința în ele.

Amintiți-vă că am spus că tânjesc după progresul călătorului spiritual. Pe măsură ce vă deplasați pe calea pe care v-am trasat-o, vor exista momente de confirmare a faptului că sunt într-adevăr cu voi în călătoria voastră. Le veți vedea – păstrați-vă credința în ele.

În orice moment, vă susțin în Iubirea Divină, căci Eu sunt Iubirea Divină în acțiune. Credeți acest lucru și găsiți odihnă în Conștiința mea care vă învăluie.