3. Hrănirea mulțimilor

Știam că, în ciuda a tot ceea ce le spusesem despre „Tatăl” și despre „Iubirea Tatălui”, ei încă se temeau de respingerea de către „Dumnezeu”. Deși încercasem să-i ajut să înțeleagă că „Tatăl” despre care vorbeam nu era „Dumnezeul” personalizat pe care îl venerau ei, știam foarte bine că erau confuzi. Deși le spusesem din nou și din nou că „Tatăl” se afla în interiorul lor, ei erau încă îngrijorați că ar putea primi o pedeapsă de sus dacă îmi credeau cuvintele.

Ce ar trebui să-i învăț în acea zi, l-am întrebat pe „Tatăl”? Apoi am observat caprele și oile care se hrăneau pe coasta dealului, sub grija vigilentă a păstorului lor, iar mesajul meu pentru acea zi mi-a intrat în minte. M-am ridicat în picioare și am strigat astfel încât vocea mea să ajungă până în spatele mulțimii:

„Vedeți aceste oi și capre care se hrănesc pe dealuri. Oile sunt într-un loc, iar caprele în altul.

‘Luați în considerare oile. Ele sunt răbdătoare și neagresive unele față de altele, chiar și atunci când sunt strânse și înghesuite într-un colț al țarcului lor. Ele se hrănesc în liniște, nu revendică niciodată terenul care nu este al lor, lăsând pășunea bine păscută, dar fără a o deteriora, permițând ierbii să se refacă după ce au trecut peste ea. Cel mai important este că ascultă vocea păstorului lor. Prin urmare, acesta are grijă de ele. El le conduce spre cele mai bune pășuni și doarme cu ele noaptea, pentru ca ele să nu fie amenințate sau atacate de câini sau de hoți.

‘Uitați-vă la capre, cum se agită și sar peste stânci și se bagă în locuri incomode sau periculoase. Ele sfâșie arbuștii și frunzele copacilor. Sunt niște jefuitoare. Dacă nu ar fi de folos omenirii, nu ar exista alt loc pentru ele decât să fie legate toată ziua sau să fie duse în deșert.

‘Mă uit la voi și știu că printre voi sunt multe oi – și, de asemenea, printre voi sunt multe capre’.

Au fost câteva murmure de furie, dar, în general, oamenii se îmbrânceau in glumă și se agitau cu bunăvoință, arătând „caprele” dintre ei, râzând și dând din cap.

Era bine să-i văd râzând, așa că am continuat.

‘Poți recunoaște oile după casele lor, după modul în care își tratează vecinii și după felul în care sunt privite de toți cei din comunitatea lor. De asemenea, poți să recunoști și caprele – este posibil să aibă mulți prieteni?”. A fost un strigăt puternic din partea mulțimii: „Nu-u-u-u-u-u!”, urmat de multe râsete.

„Oare ciobanul urmărește caprele și are grijă de ele – sau caprele trebuie să aibă grijă de ele însele și să vină singure acasă pentru a fi mulse seara?”.

Din nou mulțimea a râs și a strigat diverse răspunsuri, unele dintre ele foarte amuzante și spirituale.

‘La fel se întâmplă și cu voi? cei care sunteți oi și cei care sunteți capre – sunteți protejați de „Tatăl” dacă sunteți oi, și nu sunteți protejați de „Tatăl” dacă sunteți capre  pentru că vă încăpățânați să vă urmați propriile dorințe în fiecare zi și, eventual, să lăsați în urma voastră o dâră de distrugere. Spuneți-mi – poate „Tatăl” să-i protejeze pe cei care sunt capre?”.

Mulțimea era tăcută, dar asculta cu atenție.

„Veți spune atunci că „Tatăl” este supărat pe capre și nu le va proteja, sau veți spune mai degrabă că, așa cum păstorul are grijă de oile sale și ar avea grijă de capre dacă acestea i-ar permite, „Tatăl” iubește în mod egal oile și caprele, dar este neputincios să le protejeze în mod egal din cauza comportamentului natural al caprelor?”.

‘De asemenea, luați în considerare obiceiurile de hrănire ale oilor și ale caprelor. Oile se mulțumesc să mănânce doar iarbă, pentru care

stomacul lor este perfect conceput, dar capra mănâncă tot ce întâlnește, fără niciun respect pentru constituția sa. La fel se întâmplă și cu oamenii care nu țin cont de ceea ce le va hrăni mintea, întrucât nu au un scop fix sau un scop clar. La fel ca și caprele, ei nu recunosc când hrana mentală este dăunătoare sau îi duce în direcția în care nu ar trebui să meargă în viața lor de zi cu zi sau dacă îi va conduce spre un mit dăunător sau spre o eroare periculoasă.

‘Ei hoinăresc, culegând echivalentul mental al mărăcinilor, pantofilor vechi, bucăților de pânză, frunzelor, ciulinilor, buruienilor, căci le lipsește bunul simț’.

Un om m-a strigat: „Maestre, dacă o persoană care este oaie, face o greșeală și se bagă în necazuri, îl va abandona atunci „Tatăl”?”.

Ca să-i răspund, i-am pus o întrebare: „Ce face păstorul când una dintre oile sale cade într-o groapă, sau se prăbușește într-o prăpastie, sau se prinde în mărăcini? O să vă spun eu. Păstorul își părăsește turma și caută repede oaia dispărută și nu o va lăsa până nu o va aduce în siguranță. La fel este și cu „Tatăl” – nici măcar o oaie nu poate evita să greșească într-un fel sau altul, dar fiți siguri că „Tatăl” răspunde imediat la behăitul ei și o salvează. Iar dacă o capră ar începe să se comporte ca o oaie și să asculte vocea păstorului, atunci și ea va intra sub protecția păstorului și va fi îngrijită la fel ca oile.

‘La fel este și cu voi și cu Împărăția Cerurilor – Împărăția lui ‘Dumnezeu’.

Mai multe voci au strigat, cerându-mi să le spun ce am vrut să spun prin ‘Împărăția lui Dumnezeu’. ‘Ceea ce vă spun nu seamănă cu nimic din ceea ce ați auzit până acum,vreodată, de la vreun profet.

‘Nu încercați să înțelegeți ceea ce vă spun gândindu-vă la ceea ce v-au spus Învățătorii voștri. Aceștia nu pot decât să repete din Scripturi și nu au nicio cunoaștere personală a Împărăției lui Dumnezeu sau a Cerului.

‘Dumnezeu nu este cuprins într-un singur loc, ci este peste tot, așa cum sunt cerurile și aerul de deasupra voastră. ‘Cuvântul Sfânt a vorbit cu adevărat când a spus „În Dumnezeu trăiți, vă mișcați și aveți ființa voastră”.

‘Pentru că Împărăția lui Dumnezeu este deasupra, în jurul și, de asemenea, înăuntrul tău – și tu poți intra în Împărăția lui Dumnezeu’.

Oamenii au strigat nerăbdători: ‘Dar ce este aceasta?

„Este o stare a minții și a inimii care este pe deplin deținută de „Dumnezeu” – „Tatăl” vostru. Când vă aflați în această stare, „Tatăl” este capul corpului vostru și vă conduce tot ceea ce faceți și toată viața voastră. Unii dintre oameni murmurau ‘Cum se poate așa ceva?’

‘Este posibil să fii atât de golit de sine – de dorințe egoiste, dușmănii, mânii, gelozii, lăcomie, răzbunare, încât doar ‘Dumnezeu’ rămâne în control în mintea și inima ta.’

‘Ce se întâmplă atunci?’, a întrebat o femeie.

‘Atunci intri în ‘starea de a fi’ care este ‘dirijată de Dumnezeu’. Este cu totul frumos și glorios. Este iubire, este generozitate, este grija față de ceilalți oameni așa cum ai grijă de tine însuți, este lipsă de judecată, deoarece îi accepți pe ceilalți exact așa cum sunt, știind că și ei sunt copii ai lui ‘Dumnezeu’ și se află în egală măsură în grija ‘Tatălui’. Este fericirea nemăsurată, de nedescris, este bucuria în frumusețea lumii, este viața nelimitată și energia sporită, este sănătatea și este împlinirea tuturor nevoilor tale înainte ca tu să știi măcar că ai o astfel de nevoie’.

‘De ce nu ne spun rabinii aceste lucruri?’, s-au plâns mai multe voci.

‘Pentru că numai eu l-am văzut pe ‘Tatăl’, numai eu știu cum a fost făcută lumea și care sunt legile existenței. Și pentru că știu toate aceste lucruri, nu trebuie decât să veniți la mine și să mă întrebați și vă voi dezvălui tot ceea ce mi-a fost dat. Vă spun cu adevărat – toți aceia dintre voi care cred – și înțeleg – și caută să pună în practică zilnic cuvintele mele – vor fi salvați din necazul pe care îl îndură omenirea. Voi suferiți pentru că nu înțelegeți cum ați fost creați și care sunt adevăratele scopuri pentru care v-ați născut.

‘V-ați născut pentru a fi fiii și moștenitorii ‘Tatălui’, v-ați născut pentru a vă bucura de tot ceea ce este ‘Tatăl’ în Sine și de tot ceea ce vă poate oferi. Dar voi întoarceți spatele întregii glorii a împărăției și încercați să găsiți plăceri în lucrurile pământești. Cât timp veți face acest lucru, nu veți găsi niciodată Împărăția lui Dumnezeu și nici nu veți intra în Împărăția Cerurilor’.

‘Cum vom intra în Împărăție?’

‘V-am spus deja. Intrați în Împărăția Cerurilor atunci când vă regretați ceea ce sunteți în inima și în mintea voastră. Atunci când vă duceți răul la ‘Tatăl’ și îi cereți iertare și vă rugați pentru a primi puterea de a fi curățați de gândurile, cuvintele și faptele voastre rele și, în cele din urmă, scăpați de ele, atunci puteți fi siguri că sunteți pe cale să găsiți Împărăția Cerurilor. După ce ați realizat acest lucru, veți constata că atitudinea voastră față de ceilalți se schimbă, pentru că „Tatăl” își va face Lucrarea Sa de Iubire în voi. Veți fi liberi de lanțurile și chingile dorințelor și faptelor rele care vă legau anterior și vă făceau captivi în lume. Mai mult decât atât, veți descoperi că ‘Tatăl’ vă satisface orice nevoie”.

O femeie a strigat: ‘Am o nevoie chiar în acest moment, Învățătorule, mi-e foame’.

Oamenii au râs, dar apoi mai multe voci s-au alăturat, spunând: „Am stat cu tine multe ore, ne-ai făcut să mergem și să tot mergem,  înainte de a accepta să ne înveți. Noi ți-am arătat că suntem oile cele bune. Nu vrei să ne ajuți și să ne satisfaci foamea?”.

Mi-am dat seama că spuneau adevărul și am simțit o profundă compasiune pentru ei. Mă urmăriseră nu doar pentru vindecare, ci pentru că tânjeau să cunoască Adevărul așa cum îmi fusese dat de „Tatăl”. Le spusesem că „Tatăl” le satisface nevoile. Aceasta ar fi fost o ocazie de a le arăta puterea credinței și Puterea care este „Dumnezeu”. Aveam să le demonstrez că nimic nu este imposibil atunci când crezi cu adevărat așa cum credeam și percepeam eu.

Mi-am chemat ucenicii la mine și le-am spus să afle dacă era cineva printre cei prezenți, care avea mâncare. Au găsit un băiat tânăr cu pâini și pești și mi i-au adus.

M-am retras un pic din mulțime și am contemplat în liniște pâinile și peștii, știind că ei nu erau decât „Puterea Minții lui Dumnezeu”, substanța întregii „materii”, făcută vizibilă.

Știam că „Puterea Minții lui Dumnezeu” era nelimitată și puternic activă în conștiința mea.

Știam că natura ‘Tatălui’ este împlinirea nevoilor.

În timp ce binecuvântam mâncarea, am simțit cum PUTEREA curge pe deplin prin mintea, corpul și mâinile mele și am știut că foamea oamenilor va fi satisfăcută. Nu știam cum se va întâmpla acest lucru, știam doar că așa va fi.

Am luat apoi coșul cu mâncare și le-am spus discipolilor să o distribuie, fiind absolut sigur că toată lumea va avea atâta mâncare cât avea nevoie.

Pe măsură ce pâinea era ruptă și împărțită împreună cu peștii, acestea s-au înmulțit până când toată mulțimea a fost hrănită și satisfăcută. Au rămas câteva coșuri cu resturi.

În acest fel, am demonstrat că: „materia” – tot ceea ce este vizibil în univers – este mintea/conștiința făcută vizibilă prin vibrația „scânteilor” (pe care știința le numește particule) schimbările în „vibrația scânteilor”, deci schimbările în „materie”, au loc ca urmare a unei mișcări/imagini puternic dirijate, disciplinate și concentrate în energia minții/conștiinței atunci când cineva acționează pur și simplu dintr-o „conștiință a iubirii” pentru a realiza binele pentru ceilalți, singurele limite ale „lucrării de iubire a Tatălui” în lume, SUNT LIMITELE pe care mintea omului le stabilește asupra acestei lucrări astfel de schimbări în „materie” pot avea loc doar atunci când conștiința „omului” este perfect în armonie și unită cu „Conștiința Universală a Tatălui”.

Deși a existat uimire în rândul oamenilor și al discipolilor mei atunci când oamenii au fost hrăniți în acest mod, niciunul dintre ei nu a înțeles cum s-a realizat un astfel de lucru.

Ei nu au putut decât să concluzioneze că acesta a fost cel mai mare miracol pe care l-au văzut vreodată. De asemenea, le-a confirmat credința că Eu eram Fiul lui Dumnezeu.