3. Big Bang

După ce ați aflat că substanța lumii voastre materiale este, în esență formată din particule electrice care se agită cu mare viteză în „spațiu”, știința voastră nu este în măsură să vă spună „de ce” aceste „particule de energie” capătă densitatea și forma „materiei”, cu excepția faptului că vorbește despre forțele de fuziune care se întâmplă să creeze elementele.

Știința nu vă poate spune care este „Forța Motivațională” care atrage particulele în forma elementelor.

De asemenea, știința nu vă poate spune nici de unde au venit inițial astfel de particule de energie, cu excepția faptului că ele au fost eliberate în timpul Big Bang-ului care, în opinia ei, a dat primul impuls creației.

De ce un brusc „Big Bang” – de ce? Care a fost factorul motivator din spatele acestuia?

Știința vorbește despre electromagnetism, dar nu poate spune de unde provin astfel de energii care apar și dispar. Unde se duc ele? De ce se întorc? Din perspectiva umană, nu pare să existe o activitate inteligibilă în interiorul sau în spatele activității sale.

Știința spune că electromagnetismul „este pur și simplu” – un simplu fapt de existență – și totuși el produce o muncă extrem de intenționată și inteligentă sub forma a milioane de miliarde de substanțe din care este alcătuit universul vostru. Cum se întâmplă acest lucru?

Nu există nimic din ceea ce electromagnetismul a adus în ființa vizibilă pe care mintea umană să-l poată considera că este lipsit de scop sau de sens.

Știința ignoră acest nivel, cel mai elementar și vital al creației. Fără un răspuns la această întrebare, – de ce tot ceea ce a fost adus în manifestare vizibilă, prin activitatea impulsurilor gemene ale electromagnetismului, are invariabil un scop, succes și rațiune – nu se va descoperi nimic de valoare în căutarea originilor voastre.

Până când știința nu va putea sonda și descoperi „Realitatea” „spațiului” în care sunt susținute particulele electrice ale „ființei vizibile”, știința va rămâne pentru totdeauna în spatele ușilor încuiate ale materialismului. Ea va fi blocată în fața Adevărului etern și a înțelepciunii universale și va fi închisă în robia exclusivă a rațiunii – rațiune care este doar produsul activității finite a celulelor creierului.

Este adevărata natură a SPAȚIULUI pe care intenționez să v-o prezint – dar înainte de a proceda la aceasta, trebuie mai întâi să vă supun atenției mai multe întrebări extrem de pertinente.

De-a lungul veacurilor, o mare parte din lucrările produse de electromagnetism au apărut minții, vederii și atingerii entităților vii ca fiind solide, neschimbător de durabile. Metalele, lemnul, rocile, entitățile vii, toate erau considerate a fi compuse din „materie” solidă, neanimată sau vie. Cu o astfel de credință într- un univers solid, este firesc ca profeții mistici din vechime să fi avut în vedere un „Individ Puternic” care poseda puteri enorme în crearea tuturor substanțelor solide ale universului. În vizualizarea unui astfel de „Individ Puternic”, era firesc ca ei să perceapă o figură „regală” de control universal, posedând o natură răzbunătoare atunci când se confruntau cu comportamentul omenirii care a creat o societate turbulentă.

Nici profeții din vechime, nici știința de astăzi nu au fost aproape de Adevărul Existenței. Ambele au ratat complet adevărul.

Știința spune că viața a început atunci când, într-un mod inexplicabil, o combinație corectă de reacții chimice a produs o moleculă capabilă să facă copii ale ei însăși prin declanșarea altor reacții chimice. O astfel de descriere a complexității și puterii enorme și abundente a FORȚEI VIEȚII, ca fiind perceptibilă doar pentru că este „capabilă să se reproducă pe sine”, dezvăluie sărăcia fundamentală a percepției și gândirii științifice care a produs o astfel de teorie!

Mai mult, sugestia că o astfel de combinație de substanțe chimice ” neanimate ” ar putea să se unească într-un mod specific – accidental – pentru a produce un rezultat atât de uimitor de „auto-replicare” rămâne de necontestat din punct de vedere științific.

Acest lucru se datorează faptului că mintea umană finită, chiar dacă este științifică, nu poate face față unei asemenea eventualități ciudate de „autoreplicare” neinițiată. Este prea sugestiv pentru o întâmplare magică – a unei intervenții dintr-o sursă inimaginabilă pe care oamenii de știință nu îndrăznesc să o contemple de teama ridicolului.

Această consimțire de oaie este considerată mai științifică decât producerea unor teorii „inspirate”, blocate de legile materialiste pe care știința și le-a stabilit singură. Acest blocaj al progresului științific viitor va împiedica știința să investigheze în mod corespunzător domeniul minții și al spiritului până când vreun om de știință luminat va sfida convențiile și va îndrăzni să treacă granița dintre „văzut și „nevăzut”.

Profeților din vechime, dacă li s-ar fi prezentat teoria autoreproducerii moleculare, nu ar fi avut nicio dificultate cu o astfel de „apariție magică” și ar fi spus că „Dumnezeu” a creat combinațiile chimice și le-a imprimat viață. Nici aceasta nu ar fi explicația corectă.

Acest vechi concept religios al unui „Dumnezeu de sus” care „creează de la distanță” este cel care îl blochează pe omul de știință să avanseze spre reflecții mai conștiente din punct de vedere spiritual. Prin urmare, în ciuda aparentei emancipări a științei față de doctrinele străvechi, ea este încă la fel de legată mental și împiedicată de temerile vechilor șabloane ca în secolul al XIX-lea. Ea își adoptă teoriile sale ridicole pentru că nu a perceput încă „Realitatea” Sursei Noastre de Ființă din spatele și din interiorul moleculei vii.

Continuându-și povestea creației, știința afirmă că, după „autofabricarea” moleculelor vii capabile să se reproducă, acestea s-au „format” într-o celulă vie, (atât de mică încât nu poate fi văzută cu ochiul liber), care a devenit blocul de construcție pentru toată multiplexitatea organismelor vii, inclusiv plante, insecte, reptile, păsări, animale și omul însuși. Prin urmare, toate ființele vii au un strămoș comun – prima moleculă vie.

Știința nu poate explica de ce moleculele autoreplicante s-au combinat într-o celulă vie. Rămâne un mister pentru știință până în ziua de azi.

Celula vie, vă spune știința, se repetă la nesfârșit în miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de forme diferite. Este elementul constitutiv al universului vizibil. Cum se poate așa ceva? Ce impuls motivează o astfel de replicare?

Știința nu poate spune. Încuiată în propria orbire, ea a antrenat de asemenea oamenii, în orbirea materialistă.

Și acum – prima celulă vie merită atenția totală a oricărei persoane care caută în mod serios dimensiunea spirituală și „resortul principal al existenței” – deoarece prima moleculă vie și prima celulă vie sunt primele dovezi ale unei activități inteligente în cadrul „materiei” – în cadrul universului.

Cea mai importantă trăsătură care prezintă simțul și sensibilitatea este funcția membranei care acoperă celula, oferindu-i protecție și individualitate. Gândiți- vă la acest fenomen „miraculos”.

Celula primește, din mediul înconjurător, doar hrana selecționată prin membrană.

Nu numai că celula primește nutriția potrivită, dar – după ce a utilizat nutriția – celula se debarasează de deșeuri prin membrana permeabilă.

Ar trebui să vă întrebați cum poate membrana „pur fizică” a celulei, invizibilă pentru ochiul vostru, să „distingă și să selecteze” hrana corectă pentru a-i spori bunăstarea și apoi să exercite suficient discernământ pentru a se debarasa de materia toxică nedorită?

Nu vedeți un grad ridicat de intenționalitate în toată această activitate și cum puteți crede că o astfel de intenționalitate este accidentală? Și nu este SCOPUL însuși semnul distinctiv al inteligenței?

Nu numai atât, membrana celulei continuă să facă această muncă de selecție a nutriției și de eliminare a deșeurilor în miliarde de miliarde de circumstanțe și condiții diferite legate de supraviețuirea în cadrul diferitelor specii și medii. Nu este aceasta o dovadă a SCOPULUI afișat în fiecare acțiune a fiecărei specii, fie că este vorba de insecte, plante, reptile, păsări, animale sau ființe umane?

Nu ați putea descrie universul ca fiind IMPULSUL consecvent și invariabil al SCOPULUI făcut vizibil în domeniul „materiei” vizibile?

Spiritul SCOPULUI este un element fizic – sau unul al „conștiinței”?

Și dacă puteți accepta că SCOPUL este un impuls creativ incontestabil care stă la baza EXISTENȚEI, atunci puteți trece la următoarea percepție a universului vostru ca fiind manifestarea vizibilă a unei „APRECIERI INTELIGENTE a cauzei și efectului”, evidentă în mod clar în cadrul „materiei” vii. Căci – dacă celula vie poate selecta hrana potrivită și, de asemenea, poate asigura eliminarea deșeurilor toxice – această simplă activitate arată o conștientizare a necesității de digestie și prevede, de asemenea, acumularea de deșeuri toxice care rezultă și necesitatea eliminării acestor deșeuri pentru a asigura sănătatea continuă a celulei. Nu este aceasta o indicație clară a unei EVALUĂRI INTELIGENTE a „cauzei și efectului”?

În plus – Știința spune că celula conține un „nucleu” care ar putea fi comparat cu creierul unei ființe umane, deoarece acesta transmite mesaje și cea mai importantă funcție a sa este stocarea informațiilor, „biblioteca”, care conține nu doar detaliile referitoare la o celulă, ci la întregul corp în care aceasta se află!

De fapt, în urma cercetărilor științifice, se pare că însăși celula este un sistem de „mesaje” chimice transmise în mod intenționat, inteligent și inteligibil. Cum s-ar putea întâmpla acest lucru dacă la originea moleculelor celulei ar fi doar elemente chimice neînsuflețite? Ați contesta faptul că în spatele fiecărui „mesager cu un mesaj de transmis” se află o gândire sau o conștiință inteligentă? Și iată cât de precise sunt mesajele transferate de la o celulă la alta pentru a asigura reproducerea exactă a anumitor specii timp de milioane de ani.

În ce moment al creației, s-a strecurat „conștiința” în organismele vii? Și cum a ajuns gândirea inteligentă care cântărește și decide, în domeniul materiei neînsuflețite și inconștiente?

Fără o conștiință implicită, cum poate avea loc atât de multă activitate informată și informatoare într-o celulă invizibilă pentru ochiul viu? Nu este o astfel de activitate produsul conștiinței, dovedind prezența vieții „inteligente” în cel mai mic numitor al acesteia?

Mai mult, o singură celulă vie, sub forma unei bacterii, se poate deplasa singură și își poate trăi propria viață specializată, adesea incitantă, în mediul înconjurător – sau – ca un virus care își desfășoară activitatea specializată mortală de a ataca ținte specifice în cadrul organismelor vii. Alternativ, celula poate fi fixată în interiorul unui organism, desfășurându-și propria activitate extrem de importantă de construcție și întreținere a unei anumite părți a organismului. O astfel de muncă produce „material viu” exact adaptat – și necesar – pentru organul viu pe care lucrează – fie că este vorba de părți ale corpului uman sau ale vieții animale sau vegetale – cum ar fi degetele de la picioare și splina umană, sau blana și colții animalelor, sau solzii de pește și penele de pasăre, sau scoarța de copac și frunzele de pe ramuri, sau petalele și tulpina florilor, sau antenele fluturilor și aripile lor vaporoase, pielea reptiliană a crocodililor și dinții lor, ochii calmarilor și pielea lor care își schimbă culoarea în funcție de nevoia de camuflare. Fiecare dintre aceste fenomene fizice complet diverse și aparent fără legătură între ele sunt create prin munca individuală și specializată a miliarde și miliarde și miliarde și miliarde de celule vii identice.

Contemplând magnitudinea și diversitatea muncii depuse de o simplă celulă vie, invizibilă cu ochiul liber, puteți crede într-un univers mecanicist?

Ar fi posibil, dacă „materia” produsă de astfel de celule ar fi ilogică, fără a oferi un scop plauzibil sau un motiv plauzibil pentru existența sa – lipsită de conștiință personală.

Dar nu este așa. Aceste celule vii, identice, lucrează împreună în armonie în interiorul omului sau al animalului, pentru a face un ficat cu multiplele sale îndatoriri în cadrul unui corp, pentru a crea un ochi complicat având propriile sale scopuri specifice de a pune entitatea în contact direct și inteligent cu mediul său, încorporând asistența creierului, sau oase puternice, concepute în mod expres și complex, împreună cu tendoanele și mușchii, pentru a se uni cu altele în moduri atât de convenabile încât să permită mișcarea completă și suplă a entității.

În plus, celulele nu se amestecă niciodată în munca celorlalte. Atunci când creează un rinichi, ele nu fac brusc o ureche.

Atunci când creează părul, ele nu se lansează brusc în crearea pielii. Nu, celulele creează scalpul și aceleași celule creează părul. Singura diferență între celulele pielii și cele ale părului este munca pe care o fac, secundă de secundă, de-a lungul întregii vieți. De ce? Care este „factorul de motivare și inspirație”? Accidentul?

Ce inteligență organizatoare a pus în mișcare întregul proces de creație de la nivelul cel mai fundamental al formării elementelor simple din particule electrice libere în „spațiu”, combinarea elementelor pentru a forma substanțe chimice, combinarea corectă a unor substanțe chimice specifice pentru a forma o moleculă vie, combinarea corectă a moleculelor vii pentru a forma o celulă vie, care poate să se hrănească, să elimine deșeurile, să construiască în conformitate cu specificații clare, să se deplaseze și să susțină acest edificiu enorm al creației în mod constant de-a lungul a miliarde de ani?

Nu numai atât, dar care este „forța motivatoare” care a proiectat și a evoluat cu succes în cadrul sistemelor și entităților vii, miliarde și miliarde de moduri diferite de fertilizare a semințelor de orice fel – fie că este vorba de plante, insecte, reptile, păsări, animale sau ființe umane, evoluând pentru fiecare dintre acestea un sistem inteligent de procreare adaptat la condițiile climatice, la producția de vegetație în mediul înconjurător, pentru a asigura supraviețuirea?

Nu este SUPRAVIEȚUIREA o dovadă a unei activități inteligente și intenționate?

Și, după ce ați realizat această mare performanță de creativitate, nu ar trebui să vă întrebați cum se face că fiecare specie vie are propriul său mod individualist de a-și crește puii și de a-i proteja pe cât posibil până când aceștia sunt capabili să SUPRAVIEȚUIASCĂ singuri? Nu este aceasta IUBIREA PENTRU CREAȚIE activă în cea mai înaltă formă a sa?

Nu se poate trece mai departe de această analiză a ceea ce are de spus inteligența umană despre originile vieții și creativității, fără a menționa „moleculele foarte importante ADN” – despre care se spune că poartă „planul” întregului organism – plantă sau copil. Mai mult, aceste molecule de ADN dau instrucțiuni celulelor, informându-le că trebuie să construiască în funcție de cromozomii depuși de sămânță.

Da, într-adevăr, în locul Inteligenței – știința v-a dat moleculele de ADN ca sursă a existenței, conducătorul vostru suprem, directorul creației, de care celulele materiale, fragile, întreaga creație, trebuie să depindă pentru a supraviețui.

Priviți gloriosul ADN – Domn al creației voastre! De unde își trag celulele ADN-ului puterile inteligente de dirijare?

Știința este destul de mulțumită acum că a reușit să explice în mod satisfăcător de ce diversele specii de orice fel se replică atât de precis și de consecvent. Știința ar vrea să vă facă să credeți că trăiți într-un univers pur mecanicist; că fenomenul evoluției rezultă din mutații întâmplătoare și din „supraviețuirea celui mai adaptat”.

Dacă studiezi diferitele organisme ale creației, activitățile multiple și diferite ale speciilor înrudite, poți crede cu adevărat într-un concept materialist atât de improbabil?

Nu a fost o simplă coincidență faptul că, în zilele noastre, pentru a vă permite să descoperiți vasta Inteligență din spatele creației, aveți numeroși oameni creativi care se îmbarcă în călătorii dificile pentru a explora, determina și fotografia habitatele și obiceiurile creaturilor și plantelor sălbatice. Sunteți delectați – și instruiți – de un festin de fapte și fotografii ale minunilor universului vostru.

În timpul în care am trăit pe Pământ, nu am avut astfel de minunății la care să mă refer pentru a-i învăța pe evrei Adevărul universal al Existenței. Aveam doar animale domestice și păsări pe care să le folosesc ca exemple ale minunatei inventivități, inteligenței și conștiinței evidente în fiecare ființă vie. Nicăieri nu a fost scris în evanghelii că M-am referit la Iehova cel Mare și Puternic ca fiind Creatorul, așa cum se obișnuia la liderii evrei.

Nu, m-am întors către peisaj, către flori și păsări și am încercat să le arăt compatrioților mei că erau înconjurați de o creație minunată și miraculoasă. Cu două mii de ani în urmă, în dimensiunea voastră, ne lipsea fundamentul vostru științific modern pentru a putea observa și explica în mod inteligent activitatea a ceea ce eu numeam „Tatăl” peste tot în jurul lor.

Pentru a descoperi adevărata voastră SURSĂ a FIINȚEI, vă cer să faceți un bilanț al complexității și diversității inimaginabile și indescriptibile a muncii cu scop, evidentă în mod clar la pinguini și porci.