10.Ce am ”văzut”, realizat, perceput în deșert

Era PUTEREA CREATIVĂ a MINȚII.

Nu a existat niciun punct în care această „PUTERE CREATIVĂ DIVINĂ A MINȚII” să nu fie.

Mi-am dat seama că mintea umană era extrasă din MINTEA CREATIVĂ DIVINĂ, dar era doar o lumânare aprinsă de soare.

În unele momente, vederea mea umană era atât de intensificată din punct de vedere spiritual, încât puteam vedea prin pietre, pământ, nisip. Acestea păreau acum a fi doar o „strălucire de mici `particule’”.

Mi-am dat seama că nimic nu era cu adevărat solid!

Când am avut momente de îndoială că ar putea fi așa, schimbările în aceste fenomene au încetat să mai aibă loc și, mult mai târziu, am descoperit că: gândurile mele, dacă sunt puternic impregnate de CONVINGERE, puteau produce schimbări în „strălucirea particulelor’ (ceea ce știința numește în prezent particule încărcate electric) și, prin urmare, produc modificări

în aspectul rocii sau a orice studiam.

În acest punct, am realizat efectul puternic pe care CONVINGEREA sau CREDINȚA neclintită îl avea asupra mediului înconjurător atunci când se enunța o poruncă sau chiar o credință.

Ceea ce a fost și mai surprinzător a fost faptul că mi-am deschis mintea și am realizat, prin „conștiința cosmică”, că tot ceea ce observasem era de fapt „Puterea Creatoare” a Minții Divine Insăși, vizibilă în „strălucirea unor mici particule”.

Și nu numai atât, aspectul său ar putea fi profund afectat de activitatea gândirii umane.

Mi-am dat seama că nu exista nimic solid în univers, că tot ceea ce era vizibil manifesta o „stare de conștiință” diferită, care determina compoziția și forma „strălucirii de particule”.

Prin urmare, toate formele exterioare erau o expresie a conștiinței interioare.

Mi-am dat seama că VIAȚA și CONȘTIINȚA sunt unul și același lucru.

Era imposibil să spui „Aceasta este VIAȚA” și „Aceasta este CONȘTIINȚA”.

Conștiința era Viața, iar Viața era Conștiința și era „Puterea creatoare” a ambelor; MINTEA UNIVERSALĂ DIVINĂ dincolo, în interiorul și în spatele universului.

Mi-am dat seama că oamenii acordau cea mai mare importanță individualității și formei. Ei nu-și puteau imagina mintea sau inteligența operând în alt mod eficient decât prin intermediul formei individuale. Din această cauză, evreii își creaseră o imagine mentală a unei vaste ființe supreme, având toate atributele, pozitive și negative, ale unei ființe umane. Astfel a fost posibil ca profeții să creadă în – și să vorbească despre – mânia lui Iehova, amenințările cu pedeapsa  bolilor și plăgilor, ca răspuns la rătăcirea oamenilor. Dar aceste imagini mentale, mi-am dat seama că erau mituri. Ele nu existau.

Am perceput că, în orice dimensiune a existenței, MINTEA – inteligența expusă – era factorul cel mai important în ceea ce privește creația și omul însuși. Prin urmare, Geneza ar trebui rescrisă: Înainte de creație – era MINTEA UNIVERSALĂ – Puterea creatoare din spatele și din interiorul creației însăși.

După ce am „văzut” atât de clar, dincolo de orice discuție, că Puterea Creatoare a MINȚII UNIVERSALE era pretutindeni în infinitatea cerurilor și activă și în formele pământești, am fost îndrumat în interior să privesc în jurul meu și am văzut doar pietriș și rocă. Apoi, brusc, mi s-a prezentat imaginea unui ținut frumos, în care creșteau toate plantele, arbuștii și copacii imaginabili, chiar și păsările zburau în copaci, iar animalele pășteau iarba.

Urmărind cu uimire această viziune, am „văzut” că plantele și copacii, fiecare dintre ei – și da, chiar și păsările și animalele, în realitate, erau compuse din sute de comunități de entități infinit de mici (pe care oamenii voștri de știință moderni le numesc „celule”) care lucrau continuu, într-un spirit de cooperare complet armonios, pentru a produce substanța și diferitele organe ale sistemului interior și aspectul exterior al entității vii finalizate.

Am contemplat mult timp această minunată activitate, deși timpul nu mai avea nicio importanță pentru mine. În timp ce priveam și iar priveam, mă gândeam: „Cine și-ar fi imaginat că în învelișul exterior de blană, pene, piele, există o activitate atât de intensă în cadrul unor mici comunități de entități, care lucrează împreună pentru a da viață, formă, nutriție, vindecare, protecție, rezistență corpurilor atâtor specii diferite.

Ceea ce mi-a atras atenția a fost desfășurarea inteligentă a MUNCII.

Prin urmare, am realizat că MUNCA face parte integrantă din Activitatea Puterii Creatoare, de la cea mai mică „entitate” (celula) din cadrul sistemelor vii până la cea mai avansată entitate din univers – omul însuși. În sistemele tuturor ființelor vii, toată munca se afla sub conducerea, în ultimă instanță, a Puterii Creatoare Divine, în care se aflau planurile și proiectele creației. Am văzut că aceste planuri și proiecte erau, în realitate, „forme de conștiință” și puteau fi numite CUVINTE, deoarece fiecare CUVÂNT semnifică o formă de „conștiință” foarte specială.